mon

Bună, Hamlet. Am câteva cranii pentru tine şi monoloagele tale. De rostit pe buza mormintelor, pe buza prăpastiei, pe buza civilizaţiei. Sunt sigură că motorul care acum face scandal afară te-ar incomoda puţin, dar ai trece peste şi plecăciunea finală ar fi la fel de glorioasă. Mai ieşi o dată din scenă şi pentru mine, pentru lumea la care nu ai visat vreodată în nopţile tulburi de la castel, cu tot spiritul vizionar şi tot adevărul rostit în mii de rânduri de atunci. Mai spune-mi o dată cum e cu firea lucrurilor şi cu refuzul firii, cu oamenii şi cu duhurile, cu jocurile vieţii şi cu vieţile morţilor. Voi încerca să te salvez. Nu de la moarte, asta e imposibil, milord. Dar de la mofturile ingrate ale contemporanilor mei, da, aş putea.